Dificultăţi practice privind stabilirea vinovăţiei în cazul răspunderii penale a persoanei juridice
Dr. Laura Maria Stănilă
Lector, Universitatea de Vest Timişoara
Facultatea de Drept
Avocat în cadrul Baroului Timiş
Abstract
The explicit provision of the legal person criminal liability institution by the Romanian legislator has led to a series of doctrinal disputes on the basis of this form of liability as well as on the possible explanations regarding the mechanisms for engaging the criminal liability of a collective entity. Romanian doctrine, tributary to the principle of subjective criminal liability and to societas delinquere non potest adagium, following the analysis of the art. 135 of the Criminal Code, accepted a subjective foundation, while jurisprudence faced a subjective scheme that was not often understood.
The compatibility of the criminal liability of the legal person with the nulla poena sine culpa principle appears necessary and even inevitable. But the attribution of a culpable mental state, a requirement of the crime, to a non human artificial entity is difficult and demanding, and the motivation of most caselaw solutions, so shy in the field, is questionable and certainly perfectible.
By reading both the court decisions and the ordinances or indictments drafted by the prosecutors we observe a certain difficulty in motivating the presence of the subjective element, the judicial bodies being especially concerned with establishing the material element (actus reus) of the offense and with the material imputation of the deed, and less inclined to a distinct analysis of the legal person’s subjective state (mens rea). Through this study we try to present some caselaw solutions, drawing attention to the difficulties of arguing the subjective element in the case of the legal person indicted, faced by the judicial bodies.
Keywords: legal person; subjective criminal liability; offense; anthropomorphic model; constructivist model; direct liability; guilt
Rezumat
Consacrarea expresă de către legiuitorul român a instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice a determinat o serie de dispute doctrinare cu privire la fundamentul acestei forme de răspundere, precum şi cu privire la posibilele explicaţii vizând mecanismele de angajare a răspunderii penale a unui subiect colectiv de drept. Tributară principiului răspunderii penale subiective şi adagiului societas delinquere non potest, doctrina română, în urma analizei textului art. 135 C. pen., a acceptat un fundament subiectiv, iar practica judiciară a fost pusă în faţa unei scheme subiective pe care, de foarte multe ori, nu a înţeles o.
Compatibilitatea răspunderii penale a persoanei juridice cu principiul nulla poena sine culpa apare ca necesară şi chiar inevitabilă. Însă atribuirea unei stări mentale culpabile, cerinţă a existenţei infracţiunii, unei entităţi artificiale non umane este dificilă şi solicitantă, iar motivarea majorităţii soluţiilor din jurisprudenţă, şi aşa timidă în domeniu, este discutabilă şi în mod cert perfectibilă.
Din lecturarea atât a hotărârilor instanţelor, cât şi a ordonanţelor sau a rechizitoriilor întocmite de procurori observăm o anumită dificultate în motivarea prezenţei ele-mentului subiectiv, organele judiciare fiind preocupate, în special, de stabilirea elementului material al infracţiunii şi a imputabilităţii materiale a faptei şi mai puţin aplecându se către o analiză distinctă a vinovăţiei persoanei juridice. Prin prezentul studiu încercăm o prezentare a unor soluţii de speţă prin care atragem atenţia asupra dificultăţilor de motivare a elementului subiectiv, în cazul persoanei juridice inculpate, cu care se confruntă organele judiciare.
Cuvinte cheie: persoană juridică; răspundere penală subiectivă; infracţiune; model antropomorfic; model constructivist; răspundere directă; vinovăţie