Considerații privitoare la (in)admisibilitatea cererilor de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării cu titlu preliminar asupra interpretării unor dispoziții comunitare în legătură cu prescripția răspunderii penale, precum și a cererilor de suspendare a judecății întemeiate pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 11 C. pr. civ,

Av. Dominic Pop
Av. Dan Lupașcu

Abstract
Using solemn legal terms, our constitutional law stipulates, according to Article 124
paragraph 2, that: „Justice shall be one, impartial and equal for all”.
Unfortunately, such apodictic provision still seems to be a desideratum difficult to
obtain/maintain.
We are especially referring to the larger-than-it-should-be scourge of the non-uniform
judicial practice, which reveals even the inequality of justice.
In this context, it is obvious that today, in the matter of statute of limitation for criminal
liability (with reference to the undermentioned decisions of the Constitutional Court of
Romania and of the Supreme Court of Justice), the so-called principle „every man for
himself”/„and the devil take the hindmost” seems to be applied, the consequence being
that justice becomes a forbidden „lottery”.
Usually, the judges/magistrates have a patriotic response, as a result of spontaneous
associations between the principle of legal certainty and the national law. In other
words, supposedly exists a certain „legal patriotism”, which however should not
exclude taking into account Romanian’s status as a member state of the European
Union and the legal consequences of this status.
For some time, exceeding the boundary of some professional rivalries (acceptable to some
extent), the unjustified assault regarding some decisions of the Constitutional Court
(qualified as „beneficial to criminals”) seems to be the prime concern for some judicial
structures.
In view of the above, the present approach shall focus, on one hand, on the issue of
(in)admissibility of the applications initiating proceedings before the Court of Justice of
the European Union, which have been repeatedly submitted by prosecutors, regarding
national criminal law’s compliance with Community law – based on the findings of
unconstitutionality with respect to Article 155 paragraph 1 of the Criminal Code,
which was declared by Decision no. 297/2018 of the Constitutional Court, taking into
account the clarifications made by the Constitutional Court through Decision no.
358/2022, both in correlation with Decision no. 67/2022 of the Supreme Court of
Justice, and, on the other hand, on the applications for suspension of criminal
proceedings based on decisions that were given in similar cases in which the
proceedings before the Court of Justice of the European Union were initiated.
For the correct systematization of our opinion presented below, we consider it useful to:
(i) indicate the legal provisions regarding applications initiating proceedings before the
Court of Justice of the European Union;
(ii) determine what is the meaning of the notion „fraud against European Union’s
financial interests”;
(iii) demonstrate that those kinds of applications are inadmissible;
(iv) present the state of applications for suspension of criminal proceedings which are
similar to those in which the proceedings before the Court of Justice of the European
Union were initiated.
Keywords: equality of justice; non-uniform judicial practice; limitation for criminal
liability; initiating proceedings before the Court of Justice of the European Union;
inadmissibility

Rezumat
În termeni solemni, legea noastră fundamentală dispune, în art. 124 alin. (2): „Justiția este
unică, imparțială și egală pentru toți”.
Din nefericire, o atare statuare apodictică pare să fie încă un deziderat dificil de
atins/menținut.
Ne referim îndeosebi la flagelul, nepermis de extins, al practicii neunitare, care vădește
inclusiv inegalitatea justiției.
În acest context, de domeniul evidenței este că astăzi, în materia prescripției răspunderii
penale (prin raportare la deciziile CCR și ICCJ, menționate în aval), pare să se aplice
așa-zisul principiu „scapă cine are noroc”, ceea ce transformă justiția într-o neîngăduită
„loterie”.
De regulă, magistrații au un reflex patriotic, asociind spontan ideea de securitate juridică
cu dreptul național. Cu alte cuvinte, se presupune că există un anumit „patriotism
juridic”, care însă nu trebuie să excludă luarea în considerare a statutului României de
stat membru al Uniunii Europene și a consecințelor juridice ce derivă din acesta.
De ceva vreme, depășind granița unor rivalități profesionale (înțelese într-o oarecare
măsură), asaltul nejustificat asupra unor decizii ale Curții Constituționale (calificate
drept „favorabile infractorilor”) pare să fie preocuparea de căpătâi a unor structuri
judiciare.
În cadrul descris mai sus, prezentul demers privește, pe de o parte, problematica (in)admisibilității
cererilor repetate ale unor unități de parchet de sesizare a Curții de Justiție a
Uniunii Europene în vederea pronunțării unei soluții preliminare cu privire la
conformitatea cu dreptul comunitar a legii penale naționale – rezultată din constatarea
neconstituționalității dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. prin Decizia Curții
Constituționale nr. 297/20181, cu „precizările” aduse prin Decizia Curții Constituționale
nr. 358/20222, ambele în corelație cu Decizia nr. 67/20223 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar pe de altă parte, cererile
de suspendare a judecării cauzei întemeiate pe hotărâri de sesizare a CJUE în cauze
similare.
Pentru corecta sistematizare a opiniei noastre prezentate în continuare, apreciem utilă:
(i) enunțarea cadrului legal de soluționare a cererilor de sesizare a CJUE;
(ii) determinarea ariei de incidență a noțiunii de „fraudă împotriva intereselor
financiare ale Uniunii Europene”;
(iii) argumentarea inadmisibilității unor asemenea cereri;
(iv) situația cererilor de suspendare a cauzelor penale similare celor în care deja a fost
sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Cuvinte-cheie: egalitatea justiției; practică judiciară neunitară; prescripția răspunderii
penale; sesizare CJUE; inadmisibilitate