Recunoaşterea incidentală a unei sentinţe străine de adaptare a unei pedepse aplicate de o instanţă română. Discuţii asupra unei decizii recente a Curţii de Apel Timişoara

Av. drd. Adrian Stan

Abstract
A case with implications for European judicial cooperation in criminal matters, recently pending before Timisoara Court of Appeal, has generated some discussions regarding the application of criminal law to an atypical situation. The purpose of the case was the recognition of foreign custodial sentences in order to merge and deduct the deprivation imposed by a foreign state. The situation was special because the foreign decision whose recognition was in question was not an original one, but it was the result of the adaptation by the foreign state, after the transfer of its execution abroad, the initial punishment being applied by the Romanian courts. We tried to comment the case and to expose both opinions, observing relevant European legal framework.
The problems were:
– whether the Romanian court has the possibility to recognize in order to merge a foreign
custodial decision of adaptation a decision pronounced by a Romanian court, or it will recognize it only in order to deduct the prison term already executed;
– if so, the penalty to be taken into account in the merge operation is the initial penalty, for which the Romanian court has issued the execution warrant, or it will be the prison adapted by the foreign state, the latter becoming, by adaptation, the “final punishment”, and the first one can no longer be “reactivated”.

Keywords: recognition of custodial decisions; adapting the sentence; deduct of deprivation; Framework Decision

Rezumat
Un caz cu implicaţii pentru cooperarea judiciară europeană în materie penală, recent pendinte la Curtea de Apel Timişoara, a generat unele discuţii privind aplicarea dreptului penal într-o situaţie atipică. Scopul cauzei a fost recunoaşterea pedepselor privative de libertate străine pentru a fuziona şi deduce privarea impusă de un stat
străin. Situaţia a fost specială pentru că decizia străină a cărei recunoaştere era intenţionată nu era una originală, ci era rezultatul adaptării de către statul străin, după transferul executării sale în străinătate, pedeapsa iniţială fiind aplicată de instanţele române. Am încercat să comentăm speţa şi să expunem ambele opinii, respectând cadrul juridic european relevant.
Problemele au fost:
– dacă instanţa română are posibilitatea de a recunoaşte în vederea contopirii o hotărâre străină dată în adaptarea unei pedepse pronunţate de o instanţă română sau o va recunoaşte doar în vederea deducerii pedepsei deja executate;
– dacă da, pedeapsa ce trebuie luată în considerare în operaţiunea de fuzionare este pedeapsa iniţială, pentru care instanţa română a emis mandatul de executare, sau va fi închisoarea adaptată de statul străin, aceasta din urmă devenind, prin adaptare, „pedeapsa finală”, şi prima nu mai poate fi „reactivată”.

Cuvinte-cheie: recunoaşterea deciziilor privative de libertate; adaptarea pedepsei; deducerea privării de libertate; Decizie-cadru