Despre caracterul nelegal al refuzului procurorului de a încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei, atunci când condiţiile legale pentru încheierea sa sunt îndeplinite

Gabriel Albu
Avocat titular, Albu Legal

Cătălin Constantinescu-Mărunţel
Avocat colaborator, Albu Legal

Abstract
This paper intends to summarily analyze the limits within which a prosecutor must exercise
the right to conclude a plea bargain agreement, according to Articles 478-480 of the
Code of Criminal Procedure. It was repeatedly argued in academic papers that this is a
rather discretionary right and a prosecutor cannot be limited in his/her choice, but we
say that it is often forgotten that any right of the criminal investigation authorities may
and must be exercised so that the objectives set out by the legislator for reaching the
aim of a criminal process.
We will be starting by highlighting two apparently separate issues. One is to identify the
reasoning of the legislator introducing the plea bargain agreement in the Criminal
Procedure Code. The second is to delineate, according to the legal provisions in force,
the legal role of the prosecutor and the manner in which the rights and obligations of
the prosecutorial branch are regulated for the criminal process, with consequences
regarding the conditions in which a prosecutor may refuse to conclude a plea bargain
agreement.
Once we present these two sides, we will be able to lay out the resulting ideas in a more
complex architecture, so to be able to determine whether the limits of a prosecutor’s
rights to initiate or to conclude a plea bargain agreement are a coherent and necessary
result of the mix between the rules on the plea bargain agreement and those regarding
the prosecutorial branch within criminal proceedings.
We will conclude this analysis by highlighting certain practical aspects relevant in light of
the previous presentation.
Keywords: plea bargain agreement; prosecutor; criminal procedural law

Rezumat
Acest studiu îşi propune să analizeze în mod succint limitele între care poate fi exercitat
dreptul procurorului de a încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei, conform
art. 478-480 C. pr. pen. S-a afirmat în repetate rânduri în literatura de specialitate că
acesta este un drept exclusiv şi că procurorul nu poate să fie cenzurat în alegerea sa,
însă pare că se uită frecvent că orice drept al oricărui organ de urmărire penală poate şi
trebuie să fie exercitat în vederea atingerii obiectivelor stabilite de legiuitor pentru
procesul penal prin dispoziţiile legale în vigoare.
Începem prin două demersuri aparent separate, anume, în primul rând, identificarea
raţiunii reglementării instituţiei acordului de recunoaştere a vinovăţiei în Codul de
procedură penală, iar în al doilea rând, conturarea, conform dispoziţiilor legale în
vigoare, a statutului procurorului şi a modalităţii de reglementare a drepturilor şi
obligaţiilor procurorului în procesul penal, cu consecinţe asupra concluziei privitoare la
condiţiile în care procurorul poate refuza încheierea unui acord de recunoaştere a
vinovăţiei.
Odată prezentate aceste două aspecte, putem să aşezăm ideile principale obţinute într-o
arhitectură mai complexă, pentru a vedea dacă limitele dreptului procurorului de a
iniţia, respectiv încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei sunt un produs coerent şi
necesar al confluenţei dintre reglementările în materia acestei instituţii juridice,
respectiv cele referitoare la rolul şi obligaţiile procurorului în procesul penal.
Încheiem acest demers analitic prin sublinierea unor aspecte practice în absenţa cărora nu
pot să fie reliefate de o manieră potrivită cele identificate anterior.
Cuvinte-cheie: acord de recunoaştere a vinovăţiei; procuror; drept procesual penal