Confiscarea extinsă – măsură de siguranţă, sancţiune sui generis sau veritabilă pedeapsă?

Abstract

A relatively new institution in Romanian criminal law, adopted only as a result of the imperative of transposing the numerous international and community legal instruments of the last decades, the institution of „extended confiscation” or „confiscation without conviction” has hardly found its place in our legal system, said that it conflicts with some constitutional principles of tradition from which it is not possible to derogate. So, on the one hand, the Romanian State has to respect its international commitments and, on the other hand, not to overcome some of the rights that have been hardly gained by our young democratic constitutionalism.

That is why the extended confiscation, this „bad necessity” of modern criminal law, has already begun and will generate in the future a series of theoretical discussions and controversies, but it also strikes a certain rethinking of the practice, specific to all the innovative institutions and for this may somehow be understood. We will, of course, try within the limits of a not‑too‑large study, given that the subject is particularly generous, to point out some aspects of the issue of placing extended confiscation to the limit between the two criminal sanctions, penalties and safety measures. We will begin by putting the fight against profit‑criminality in the international and European context, then we will take a look at the discussions of the thirties of the last century about the legal nature of confiscation, and then identify some elements that put the new type of confiscation near to by the criminal punishments.

Keywords: „crime does not pay”; confiscation; special confiscation; extended confiscation; danger; punishment; prevention; safety measure; European law sanction; criminal policy; European directives

Rezumat

O instituţie relativ nouă în dreptul penal român, adoptată în dreptul intern în anul 2012 doar ca urmare a imperativului transpunerii numeroaselor instrumente juridice internaţionale şi comunitare din ultimele decenii, instituţia „confiscării extinse” sau „confiscarea fără condamnare” şi‑a găsit cu dificultate locul în sistemul sancţiunilor de drept penal, putându‑se afirma că măsura vine oarecum în conflict cu unele principii constituţionale de veche tradiţie, de la care nu este admisibilă derogarea. Deci statul român are o dificilă sarcină, trebuind, pe de o parte, să‑şi respecte angajamentele internaţionale şi, pe de altă parte, să nu depăşească unele standarde pe care le‑a câştigat cu greu tânărul nostru constituţionalism democratic.

Iată de ce confiscarea extinsă, acest „rău necesar” al dreptului penal modern, a început deja şi va genera cu certitudine şi în viitor o serie de discuţii şi controverse teoretice, dar şi o regândire a practicii specifice tuturor instituţiilor inovatoare. Discuţiile pleacă de la un prim nivel de natură conceptuală, al raţiunii măsurii de siguranţă patrimoniale, al locului său între aceste măsuri esenţialmente preventive şi al scopurilor sale. Desigur, vom încerca în limitele unui studiu de dimensiuni relativ reduse, având în vedere faptul că subiectul este deosebit de generos, a sublinia unele aspecte ale poziţiei confiscării extinse la limita dintre două sancţiuni de drept penal, pedepsele şi măsurile de siguranţă.

Vom începe prin a plasa lupta împotriva criminalităţii generatoare de profit în contextul internaţional şi european, apoi vom analiza pe scurt discuţiile din anii ’30 ai secolului trecut cu privire la natura juridică a confiscării în general şi vom identifica apoi unele elemente care aşază noul tip de confiscare în apropierea pedepselelor penale. În final, vom observa şi recentele propuneri de modificare ale dispoziţiilor Codului penal, cenzurate de Curtea Constituţională în Decizia din 25 octombrie 2018, cu privire la standardul de probă necesar pentru dispunerea măsurii.

Cuvinte‑cheie: confiscare; confiscare specială; confiscare extinsă; stare de pericol; pedeapsă; prevenţie; măsură de siguranţă; sancţiune de drept european; politică penală; directive europene