Despre creditare – regim juridic, vulnerabilităţi şi interferenţe cu dreptul penal

Cristina Viişoreanu
Specialist financiar

Abstract
Despite the post-crisis continuous decrease of financial intermediation determined by the gross domestic product growing at a higher pace than the lending, it is impossible to ignore the importance of the professional credit for an economy by reference to the positive consequences when acting as economic stimulus and to the negative effects (predicting crisis) of the over indebtedness of the private sector. Lending is essentially constructed around the trust established between two partners and it is exactly this fundamental element which is many times vulnerable to the misunderstanding of the creditor’s role and the ignorance in gaining the correct information or the debtor’s propensity for becoming rapidly and effortlessly richer. In this article we aim to analyze the institutional credit from a double perspective – the legal regime of the credit (both as classic bank loan and factoring) and its transformation into a „criminal affaire”. Thus, by analyzing recent doctrine and reviewing the relevant jurisprudence, we conclude on the legal regime of the credit and further to that we examine the main risks of credit operations from the professional creditor’s perspective in order to finalize the study with a presentation of main crimes which are likely to interfere with the credit process. The conclusions of our analysis show that the main vulnerability of the credit lies with its fundamental component – trust, which is manifested by the creditor’s consent to make available the funds against the debtor’s obligation to reimburse the debt and pay the relevant costs, and is prone to errors (either provoked or not) during the appraisal of the debtor’s creditworthiness. The non-observance of the contractual obligation to reimburse the borrowed funds is translated into a civil liability for the debtor or turns the relationship into one engaging the criminal liability for dishonesty-related offences such as fraud, forgery in deeds by private signature, and use of forgery.

Keywords: credit; lending; factoring; credit institutions; criminal liability; fraud; forgery
in deeds by private signature; use of forgery; dishonesty

Rezumat
Deşi nivelul intermedierii financiare a scăzut continuu în perioada ulterioară crizei, pe fondul creşterii produsului intern brut într-un ritm mai rapid decât al creditării, este imposibil a ignora importanţa creditării profesioniste, instituţionale într-o economie: de la efectele pozitive, pe termen scurt, ale stimulării economiei, până la cele negative sau predictive de crize ale unui grad de îndatorare ridicat al sectorului privat. Creditul este, în mod esenţial, construit pe încrederea dintre doi parteneri şi, nu de puţine ori, acest fundament este vulnerabilizat de înţelegerea greşită a rolului finanţatorului, coroborat cu lipsa de interes pentru achiziţia informaţiilor corecte sau de predispoziţia spre îmbogăţiri facile. În prezentul articol ne propunem să analizăm creditul instituţional, atât din perspectiva reglementării juridice a două dintre formele acestuia – creditul bancar clasic şi operaţiunea de factoring –, cât şi din perspectiva transformării acestor împrumuturi într-o „afacere” penală. Astfel, analizând opinii doctrinare recente şi trecând în revistă jurisprudenţa relevantă, conturăm natura juridică a creditului şi a uneia din speciile sale – factoringul –, pentru ca, apoi, să examinăm principalele riscuri ale operaţiunii de creditare din punctul de vedere al creditorului profesionist şi, în final, să prezentăm principalele infracţiuni susceptibile a interveni în  creditare. Concluziile demersului nostru analitic arată că marea vulnerabilitate a creditului este grefată pe însuşi elementul esenţial al creditului – încrederea –, manifestată prin consimţământul creditorului de punere la dispoziţie a fondurilor în schimbul obligaţiei debitorului de rambursare şi de remunerare şi susceptibilă de erori (provocate sau nu) în evaluarea bonităţii celui ce va datora. Neîndeplinirea obligaţiei contractuale de restituire a fondurilor împrumutate antrenează fie răspunderea civilă contractuală a debitorului, fie răspunderea penală, creditul devenind o „afacere penală”, cel mai des, prin înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, toate având în comun nesocotirea valorii sociale a
încrederii şi, prin aceasta, afectarea modului de desfăşurare a relaţiilor de creditare.

Cuvinte cheie: credit; împrumut; factoring; instituții de credit; răspunderea penală; fraudă; fals în acte sub semnătură privată; uz de fals; rea-credință